Poezie Păstorul nostru

PĂSTORUL NOSTRU



Păstorul nostru ne vorbeşte

Cu-atâta duioşie-n glas!

Când vin urgii ne ocroteşte

În boli şi-n valuri ne-ntăreşte

E lângă noi în orice ceas.



Ne duce pe păşuni bogate

Să ne hrănim din ce-i mai bun

Nu vrea oiţe-nfometate

El vrea în noi o bunătate

Nu doar la Paşti şi la Crăciun.



Îi pasă mult când încercarea

Dă peste noi ca un bolid

Vine s-aducă nu mustrarea

Ci-ntotdeauna uşurarea

Căci vrea s-avem un crez solid.



Blândeţea Lui nu-i teorie

Ci-i cunoscută-n lung şi-n lat

Atunci când n-avem bucurie

Revarsă-n noi euforie

Să dăm un trai înmiresmat.



Când leagă rănile profunde

Vedem sublimu-I tratament

Păstor ca El nu e niciunde

Poate cu har să ne inunde

Şi-n tot ce face-i competent.



Din turmă când se duc mioare

În loc arid, periculos

Îndată-ncepe-o căutare

Şi vrea, intens, recuperare

Din spaţiul rece, nebulos.



Iar de ne pierdem prin ponoare

Ne află iute şi ne ia,

Din nou, să fim lângă izvoare

Cu ape curgătoare, clare

De unde vor drumeţi să bea.



Păstorul nostru vrea unire

Şi armonie şi progres

De-aceea când e întrunire

Ne-mbrăţişează cu iubire

La El avem, oricând, acces.



Îl vom urma prin ascultare,

Vom face tot ce spune El

Sădeşte-n noi înseninare

Şi dor de sferele stelare

Ce-s pentru noi supremul ţel.



gc/22 August, 2011