Poezie Curgere

Au curs în vad toţi anii, toţi

trecut-au în neştire…

Când am intrat pe-a vieţii porţi

ne-a învârtit cu a ei roţi

gonind spre fericire.



Dar din căuşul palmei mici

la fel ca o nălucă

ea a fugit iute de aici

având şi cai având şi bici…

şi, cine s-o ajungă?



Şi au tot curs în vaduri ani

şi gânduri şi-alte cele

am adunat şi boli şi bani

dar… am rămas “copii sărmani”,

privind năuci spre ele!



Că viaţa curge printre mâini

oricât ai ţine-o fuge

şi treci şi tu, rănit de „câini”

sătul de-a vieţii amare pâini

cu timpul care curge.



Şi vrei nu vrei, vine-o zi

când timpu-nostru se opreşte

şi mai devreme sau târziu

vom sta în faţa Celui viu

când totul se plăteşte