Poezie Am lasat in urma lumea

Am lăsat în urmă lumea şi-am ajuns pe-ai slavei munţi

cu-a iubirii flăcări ars-am orice legături şi punţi

să rămânem pe vecie numai singuri Tu şi eu

nu mai vreau nicio comoară, sunt bogat, Isuse-al meu.



Tot ce poate să-mi dea lumea nu mai are nici un preţ

nu privesc decât spre-a Tale bogăţii şi frumuseţi,

Nu m-atrage decât dorul după Tine Domnul meu —

sunt bogat că Te-am pe Tine, Tu mă-mbogăţeşti mereu.



O, al veşniciei mele dulce şi puternic far

Tu mi-arăţi mereu mai scumpe ţărmuri fără de hotar

şi mă treci prin stăvilarul Timpului încet şi greu

să cuprind nemărginirea strânsă-n Tine Domnul meu.



Depărtat deplin de lume, de părinţi şi de copii

Tu-mi rămâi cea mai aleasă dragoste pe veşnicii —

ştiu că tot în lume piere ca un stins fitil de seu

dar Tu-n veci rămâi acelaşi, tot mai scump Isuse-al meu.



Tu simţirile fiinţei mi le umpli şi le-nchegi

Tu Comoara vieţii mele şi iubirii mele-ntregi,

Tu cu cât mă ’nalţi spre Tine tot mai însetat Te vreu

Tu eşti Raiul vieţii mele, numai Tu Isuse-al meu.



Adă vremea, adă locul fericirii fără saţ

lângă Tine să ne strângă al Tău scump şi dulce braţ

să rămânem împreună veşniciile apoi

numai ochii, numai glasul, numai sânul Tău — şi noi.