Poezie Vreau, poporul sa asculte

Vreau, poporul sa asculte

"Asculta, poporul meu invataturile mele !" Psalmul 78





Vreau poporul meu s-asculte

Azi, a mea invatatura

Despre vremuri eu stiu multe

Laude, imi ies pe gura



Am vazut, puterea Lui

Si minuni ce le-a facut

Marturii, a Cerului

Pentru cei ce au crezut



Toti in Domnul, sa se-ncreda

Poruncile, sa-I pazeasca

Razvratitii, sa nu creda

Pe Domnul sa nu-L, slujeasca



Cei care in zii, de lupta

Nu au tinut, Legamintul

Doar dupa capul lor, umbla

Si n-au ascultat Cuvintul



A Domnului lor, lucrare

De demult, a fost uitata

Si drumul facut prin mare

Lumina, ce le-a fost data.



Apa cea din stinci, tisnita

Si mincarea, ce-o doreau

Mana cea din Cer, primita

De la Dumnezeu, veneau



Pasari multe, inaripate

Au primit sa se hraneasca

Dumnezeu, le-a dat de toate

Numai ca sa-i multumeasca



Vedea a lor, rautate

Si Domnul, s-a miniat

Pe multi, i-a lovit de moarte

Zilele lor, le-a curmat



Lovituri multe, primeau

Ingroziti si-n fricosati

Catre Domnul se-ntorceau

Si-L priveau, inspaimintati



Ei minuni multe-au vazut

In pustie, mult au stat

Dar adesea, n-au crezut

Domnul adinc, I-a mustrat



Si mereu, le-a amintit

De minuni, ce-au exstat

El, apele-a otravit

In singe, le-a preschimbat



Roi de muste, a trimis

Care pe ei, i-au mincat

Si asa cum le-a prezis

Toate, li s-au intimplat



Holdele au fost, mincate

De omizi, nimicitoare

Viile, toate au fost date

La piatra, distrugatoare



Tot ce-i verde a prapadit

Si smochinii, i-a distrus

Vitele, le-a nimicit

Iar turmelor, foc le-a pus.



Droaie de ingeri, zburind

Aduceau, nenorociri

Ei, minia slobozind

Le aduceau, doar amagiri



La moarte, suflete-a dat

Primii nascuti, i-a lovit

Prin pustiu, i-a dirijat

Hotarele, a impartit



Iar din fata a izgonit

Pe cei rai, asupritori

Ei, pe Domnu-au ispitit

Erau, neincrezatori.



De Domnul, s-au departat

Si-au ramas, necredinciosi

Adesea, L-au suparat

Iubind, idoli, mincinosi



Domnul, a fost, miniat

Toti au ramas, in robie

Prada, sabiei, i-a dat

Ei, nicicind, sa nu mai fie



I-a ars, pe tineri in foc

Fecioarele, n-a, nuntit

Vaduvele, n-au bocit,

Cind, preoti, a nimicit



Pe potrivnici, i-a lovit

Ei, de teama Lui, fugeau

Pe Iosif, L-a parasit

Oameni din Iuda-alegea.



Pe David, rob l-a ales

Din staul el, a venit

Sa se faca inteles

Cu drag, L-a povatuit



Cu inima neprihanita

Poporul Lui, cirmuia

Mostenirea nou, primita

O avea, in grija Sa.



amin