Poezie Isuse, nu plec niciodată...

ISUSE, NU PLEC NICIODATĂ...



Isuse, nu plec niciodată

În altă parte, la alţi regi

Mi-ai transformat fiinţa toată,

Mi-ai arătat divine legi.



Când mi-ai privit nesiguranţa

(‘Nainte de-a păşi în doi)

Mi-ai ridicat pe culmi speranţa

Şi-ai pus în mine duhuri noi.



Şi-atunci, în zi de cercetare

Ţi-am dat angajament solemn

Să nu mai intru-n nepăsare,

Să nu-Ţi mai dau un trai nedemn.



Pornind, apoi, pe-ngusta cale

M-ai introdus în taine noi

Mi-ai spus ce-i dragoste, ce-i jale

Şi cum să cânt chiar în nevoi.



De când m-ai scos din atmosfera

Acelui trai lipsit de sens

Pe prim plan nu e cariera

Ci-un sentiment divin, intens.



În tot lăuntrul fiinţei mele

Îţi simt prezenţa, eşti real

Când sunt poverile mai grele

M-ajuţi să urc în vârf de deal.



Cum să mă duc în alte spaţii

Unde m-ar arde-un jar încins?

Doar Tu mă-mbraci în revelaţii

Şi-n hotărâri de neînvins.



Când slăbiciunea mă doboară

La cine s-apelez să-mi dea

Puteri să-nving starea precară?

Doar Tu mă poţi învigora.



O, Mire făr-asemănare

Rămân cu Tine orice-r fi!

În mine calm adânc răsare

Chiar de-ar veni intemperii,



Căci îmi ridici moralul iute

Oricât aş fi de abătut

Când nu e nimeni să m-ajute

Tu intervii ca la-nceput.



gc/ 16 August, 2011