Poezie Vreme de aţipire

Mă frământ o Doamne, tare mă frământ

Pentru ce se-ntâmplă astăzi pe pământ.

Iar dureri ascunse, în mine stau şi zac,

Vreau din răsputere să îţi fiu pe plac.



Văd atâtea rele astăzi în popor

Şi acestea toate, vai cumplit mă dor!

Nedreptatea astăzi stă cu noi la masă

C-a pătruns tiptil şi în Sfânta Casă.



Bani şi interese, primează-n orice loc

Sub masca blândeţi se ascunde foc.

Iar mândrii deşarte stau la loc de frunte

De Cuvântul Sfânt cine să asculte?



El e folosit ca armă de lovire

Iar asta aduce cruntă rătăcire.

Bârfa, ponegrirea şi zilnicul zvon

Se împarte astăzi chiar de la amvon!



Săracu-i privit de sus, cu aroganţă

Şi-i lăsat deoparte, ţinut la distanţă

Văduva şi orfanul plâng adeseori

C-au ajuns aproape nişte cerşetori



Unde-ar trebui să fie bucurie, cânt

Se-ntinează aproape tot ce este sfânt.

Banu-i la putere, peste tot dictează

Influienţa-i mare, veşnic este trează.



Iar semnele vremii sfârşitul vestesc

Căci cei credincioşi pe rând aţipesc.

Cunoştinţa-i mare, aproape pe deplin

Împlinitori cu fapta sunt tot mai puţini.



Fraţilor cu toţii azi să ne trezim

Şi la poala crucii să ne pocăim

Căci sfântul Cuvânt pe care-l citim

Ne va condamna dacă nu-L trăim.





Amin