Poezie Vai, fraţilor...

Vai, fraţilor...



Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!



Unde-i holda ne'ntinată,

spicul sclipitor?

Unde e oştirea-naltă

ce purta povara-nvoaltă,

hrana tuturor?



Cine-a strecurat neghina

noaptea printre noi?

Numai răni, numai rugină,

numai cioburi de lumină

frânte în noroi!



Vai, fraţilor, a dat pălămida-n grâu!



Mii de spini îşi ţin soborul.

Plânge roua-n zori.

A trecut Ispititorul

şi noi n-am păzit ogorul,

n-am fost veghetori.



Domnul peste lan Se uită

c-un adânc suspin.

O, ca mâine va fi nunta!

Însă pân'atunci ne-nfruntă

duhul lui Cain.



Vai, fraţilor, a dat palamida-n grâu!



Azi e vremea de zabavă.

Nu ştim cât va fi!

Cu neghină şi cu pleavă,

cum vom fi luaţi cu slavă

în măreaţa zi ?



Noi suntem plătiţi cu sânge.

Toţi suntem în Har.

Dar ce mulţi, ce mulţi vom plânge,

când oştiri cereşti vor strânge

grâul în grânar!



AMIN