Poezie Aş privi...

Aş privi...



Aş privi din zori în zori

toate văile cu flori;

aş privi şi-aş strânge-n piept

tot ce-i tainic şi-nţelept...

tot noianul zorilor,

tot focul bujorilor,

tot suspinul crinilor

din umbra grădinilor,

tot seninul zărilor,

tot argintul mărilor,

toată slava stelelor

ce dă farmec nopţilor!

şi când vine-o iarnă grea,

troienind cărarea mea,

lângă Domnul am şi-atunci

tot ce-i mai frumos în lunci...

Doamne, cât sunt de voios

când văd nuntă în Cristos

şi-aş aduce mirilor

tot parfumul văilor!...

dar când Domnul va veni

şi în ochi mă va privi,

nu voi mai vedea atunci

nici cărări, nici văi, nici lunci...

nici noianul zorilor,

nici focul bujorilor,

nici suspinul crinilor

din umbra grădinilor,

nici seninul zărilor,

nici argintul mărilor

şi nici stelele de sus,

numai faţa Lui Isus!

AMIN