Poezie Omul (3)

E seara ,privesc pe geam afara,

Regretul inima-mi strapunge,

Pe fata o lacrima imi curge,

Ca tot ce tu mi-ai dat

La ciini am aruncat.



De dragostea dintii aminte imi aduc ...,

Era asa de bine cu tine linga mine,

Biblia in mina ,iar Tu imi erai scut.



Dar eu omul ,mina de tarina,

Nu te-am ascultat si m-am indepartat.

In urma ai ramas cu lacrimi pe obraz.



Mergeam tot inainte,

Faceam pe placul meu ,

Pe Tine te ignoram,

In lume eu intram.



Tu m-ai privit din urma,

Nicicind nu m-ai lasat,

Mi-ai stat mereu aproape,

Erai doar la un pas.



Dar eu ,orbit de lume ,

De placeri de bucurii desarte,

Am pierdut tot ce-am avut .

Sfatul nu Ti-am ascultat ,

Ca sa dau si la sarac.



Si -a venit o vreme-n care ,

Am ajuns in strimtorare,

Si -atunci am ingenunchiat,

Spre Tine Doamne am stirgat.



Tu ISUS te-ai apropiat,

Si mi-ai venit in ajutor ,

Tata bun ,o bun pastor,

Si - atunci nu m-ai blestemat ,

Ci m-ai binecuvintat,

Fi-n vecie laudat. Amin.