Poezie Cerbul cu picioare argintate

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 113
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/6565-cerbul-cu-picioare-argintate]Cerbul cu picioare argintate[/url]

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune.

(Isaia 52.7)

Acolo,

în ţara de basm, locuia

Un cerb cu picioare de-argint.

Şi de aur

Copite-i erau.

Coroana lui grea

Era nestemată

şi-un mare tezaur.



El codri trecea

buciumând năduşit,

Dorind

să aducă la orice-auzire

O veste albastră

de trai fericit,

Un cântec de-azur

despre-o mare iubire.





Dar cerbi-l priveau

fără dor şi chezâş,

Căci, de, el avea

haina mult mai bogată,

Iar ciute-l ocheau

pofticios pe furiş,

Dar nu l-a iubit

măcar una vre-odată.



Gotcani şi elani, şi mistreţi,

şi bursuci

Îl ocoleau

cu priviri neîndrăzneţe,

Iar anii

nu-i socoteau surii cuci

Şi vulpile nu-i răspundeau

la bineţe.



„E mândru, - spuneau –

arogant şi trufaş...

Mă rog -

i-s picioarele lui argintate!

Învăţătura lui

e de la oraş

Şi cred că e hâtru

şi e-n răutate.”





Deci astfel o veste aşa

s-a scornit:

Că ochiul i-e rău

şi priveşte mai altfel -

Că dacă

în ochi-ţi

cu ochi te-a privit,

Tu nu mai ai mult

şi cădea-vei în moarte.



Veneau vânători

după cerbul frumos

Avizi, pofticioşi

de la capătul lumii,

Dar toţi se-ntorceau înapoi

mânios,

Făcându-se ţintă

la bancuri şi glume.



Şi ei, nenorocul

prosteşte-apărând,

Storceau vre-o minciună

întinsă de gâţă,

La urmă şopteau

ochii mari rotungind:

„Să ştiţi ,

că e cerbul

întors de la ţâţă!”



Aşa cerbul singur

de toţi a rămas,

Pe nimeni nu-l doare

ce are în zbucium,

Doar frunze căzute

mai prind a lui pas,

Copacii speriaţi

îi aud a lui bucium.



Mai şi mai puţin

despre el s-auzi...

Pieri şi credinţa

că el cum că este.

Şi cerbul - picior de argint -

nimeri

Cu coarne,

copite,

cu totu-n poveste.





* * *



Eu vreau să vă spun

c-am crezut de Cuvânt.

Izvorul găsii

de-unde cerbul s-adapă

Căci el mai trăieşte

frumos pe pământ,

Şi glasul pe frunze

buciume-i scapă.



De asta vă strig

vestea marii iubiri

Ca s-o primiţi,

fără frică,

pe toată…

Şi ce

dacă lacrimi

îmi cad din priviri?..

Şi ce

de mi-i glezna

de-acum

argintată?!

SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Cerbul cu picioare argintate | Salvatorul.ro
meniu prim
Conștiința este acea voce care ne ajută să rămânem "mici" și atunci când facem lucruri "mari".