Poezie O mie de zile

O mie de zile



O mie de zile când uşor vor trece

Încearcă să dăruieşti şi tu ceva folositor

De n-ai dăruit şi inima ţi-e mereu rece

Va fi o iarnă dificilă în al tău viitor.



Putem noi oare zilele să ni-le numărăm?

Ca să căpătăm o inimă inţeleapta

Şi ce avem cu Domnul să administrăm

Cu El sântem în partea dreaptă.



O mie de zile trec mai greu sau mai uşor

Şi apoi din nou o altă mie va veni

Ai dat celor lipsiţi un ajutor?

Căci atunci când dăruieşti iarna ta se va sfârşi.



Dăruirea este apa ce face dragostea să crească

Şi oamenii mai bine să gândească

Şi tot cei bun în om să dăinuiască

Îar inima începe cu dragoste să se lărgească.



Câte mii de zile din viaţă ţi-au trecut

Şi tu nimic n-ai reuşit să faci

Acum gândeşte-te la un nou început

De vrei cu Dumnezeu să te împaci.



O mie de zile fă-le analiza cum ştii tu

Şi vezi ce-ai reuşit să faci su nu

Tu lasă Duhul Sfânt în tine să lucreze

Ca Dumnezeu pe tine să te cerceteze



Să-ţi de-a să înţelegi cei dăruirea

Şi să simţeşti cât de puternică-i iubirea

Să-ţi dea s-ajungi ca pomul cel mănos

Şi să-l cunosti mai bine pe al tău Domn

Isus Hristos