Poezie Adieri cereşti

Trimite Doamne şi-astăzi adieri cereşti

Din sfântul, tainicul, măreţ loc unde eşti;

Trimite-n mine dor adânc după Isus,

Un dor ce în cuvine nu-i uşor de spus.



Mă scoate Doamne, Tu, din starea de obscur

Şi-mi dă putere orice durere să-ndur

Nu mă lăsa cu gândul rătăcit prin vreun gunoi

Şi-mi spală trupul, deseori, plin de noroi.



Ştiu că Tu mă cauţi - pe-al meu suflet rebel,

Dar strig şi eu spre Tine, Divinule Miel

Sunt copil născut din nou ce-şi cere dreptul

Stau, aştept... ce-mi va trimite Înţeleptul !



Mă satur de Harul binecuvântării

Şi sorb din Râul Vieţii, al mângâierii,

Te laud cu candela aprinsă a vegherii,

Mă-alătur zecilor în sărbătoare, aştept zorii.



Amin