Poezie Ce noapte grea!

Ce noapte grea!



Ce noapte grea, ce noapte grea!...

O zare de lumina nu era.

Maria suspina privind in zari,

sub cerul greu.

Si tremura la pieptul ei

Copilul- Dumnezeu...



Ce noapte grea, ce noapte grea!...

In Betleem un tipat izbucnea.

Din gene lacrimi grele picurau

ca flori de-april.

Si licarea pe orice prag

un sange de copil.



Ce noapte grea, ce noapte grea!...

Un tropot lung din vale se-nalta.

Urcau pe Ghetsimani otele reci

mereu mai sus.

si iata Iuda s-a oprit

la pieptul Lui Isus.



Ce noapte grea, ce noapte grea1...

Un negru val in miez de zi cadea.

C-un dor neinteles, murea Isus

nevinovat.

Si, peste nori, un cer intreg

plangea infiorat.



Ce noapte grea, ce noapte grea!...

O raza de lumina nu era.

Maria suspina, privind in zari,

cu glasul frant.

Si-o piatra rece a cazut

pe cel mai trist mormant.



O noapte grea, o noapte grea...

apasa uneori si-n viata ta.

O noapte de fiori,

sub nori de plumb,

sub reci poveri.

Si parca nu mai poate fi

O raza nicaieri...



Dar intr-o zi, dar intr-o zi,

lumina cea de sus va rasari!

Un tunet va chema

pe cel umil,

pe cel rapus.

Si-n fata noastra, printre nori,

va straluci Isus!



AMIN