Poezie DE N-AR FI FOST DOMNUL

„De n-ar fi fost Domnul de partea noastră, ...”

Psalmi 124:1a



De n-ar fi fost Domnul atunci când a fost

Era veşnică noapte şi chin fără rost.

De nu era Cruce când vrut-a să fie

Stăpân era hăul iar lumea pustie.



De n-ar fi fost Domnul cu har şi putere

Umblam pribegind, urlând de durere.

De nu era mila picată din cer

Rătăceam ca năluci cu viitor efemer.



De n-ar fi fost Domnul să lupte cu noi

În iureşul vieţii, în grele nevoi

De nu ne da mâna şi pâine ori apă

Eram lipsiţi de putere, de pace, de viaţă.



De n-ar fost Domnul în aspră durere

Când macină boala şi nopţile-s grele

Cine-ar putea fără El să mai spere?

De n-ar fi fost Domnul lipsea mângâiere.



De n-ar fost Domnul când hulpav duşmanii

Aruncau înspre noi cu mii de săgeţi

Pierdut era tot; nume şi anii.

De n-ar fi fost Domnul eram de dispreţ.



De n-ar fi fost Domnul în cer să audă

Suspinul şi jalea rugilor mele

Eram un suflet hain, aiurind în zadar către stele

De n-ar fi fost Domnul să ştie de ele.



De n-ar fi fost Domnul, nimic n-ar fi fost.

Dar Domnul a fost. Domnul este şi-n veci o să fie.

Trăim doar prin El, pentru El pe vecie.

Primeşte Doamne drept prinos MULŢUMIRE.