Poezie Domnul, mintuieste Sionul

Domnul, mintuieste Sionul

"Scapa-ma, Dumnezeule, caci imi ameninta apele viata" Psalmul 69





Domne, apara-ma, acum

Si de ce-i rau, ma fereste

In prapastie, m-afund

Apa, rau, ma napadeste



Gitlejul, mi se ususca

Iar ochii, mi se topesc

Durerile ma apuca

Dar eu, la Tine, privesc



Cei tari vor ca sa ma piarda

Si imi cer, ce n-am furat

Nebunia lor, e oarba

Vor ceea, ce n-am luat



Ocara, port pentru Tine

Pentru frati, sunt un strain

Pe obraz imi pun rusine

Si in suflet, au venin



Cind, te ocarasc pe Tine

Toate, cad asupra mea

Ei, mereu vorbesc de mine

Hula, aduc, asupra Ta.



Rugaciune, eu rostesc

Stiu ca Tu, esti bunatate

Dar ei, ma batjocoresc

Si eu, le indur, pe toate



Doamne vreau sa imi raspunzi

Bunatatea Ta, e mare

Tu din cer stiu, ma auzi

Tu, sa-mi fii, a mea scapare



De vrajmasi ma izbaveste

Sa-mi dai mereu, ajutor

De adincuri, ma fereste

Sa ma duci, din calea lor



Inspre mine, sa privesti

Cu-ndurarea Ta, cea mare

Tu poti sa ma izbavesti

Sa nu mai primesc, ocare



Ocara, inima-mi fringe

Si-mi aduce, boala, grea

Intristat sufletu-mi, plinge

Astept Doamne, mila Ta



Astept, multa mangaiere

Sa nu-mi dai, otet, sa beau

Si-n loc de mincare, fiere

Cu cei rai, nu vreau sa stau



Varsa-Ti, peste ei minia

Razbunarea Ta, aprinsa

Lasa, peste toti, urgia

Mintea de rau, li-e aprinsa



N-aibe parte, de-ndurare

Cartea vietii, sa n-apuce

Pentru ei, eu sufar tare

Tu, la moarte, ii poti duce



Numele-Ti, voi lauda

Si in veci, te pomenesc

Si onoare, iti voi da

Eu, vesnic, Te preaslavesc



Domnul este drept si bun

Pe cei oropsiti, asculta

Toate, Lui, i se supun

Ne da bunatate, multa



Sionul, El, va mintuii

Si il i-a in stapinire

Pe Iuda, o va zidii

Si vor fii, o mostenire.





amin