Poezie Douazeci de ani

DOUAZECI DE ANI

cuvant de dragoste si de aducere aminte cu prilejul

implinirii a 20 de ani de la ridicarea locasului

Bisericii Crestine Evanghelice din strada Badea Cartan





Se-mplinira douazeci de ani!

Numai batranii isi aduc aminte...

Ce-a fost in locu-acesta inainte?

O mana de discipoli luterani.

Un snop de frati. Un nestiutor popor

ce se-aduna intr-o capela mica;

dar ravna lor,

torent ce stanci despica,

era mai mare decat templul lor!...

Si-atunci acest manunchi crestin maghiar

si-a adunat puterile robace

sa-nalte-un templu vrednic pentru HAR.

Si-astfel banutii vaduvei sarace

s-au strans lang-al Mariei din Magdal-

si lucrul incepu, monumental,

iar zidurile au crescut in pace.

Candva al doilea templu din Sion

se inalta la fel sub maini tenace.

Numai ca cei intorsi din Babilon

nu mai zideau slavita casa sfanta

asa cum o-naltase Solomon.

Pe cand aici, peste capela stramta,

fratii maghiari, simtind la unison,

luptau sa creasca bolti de panteon,

o fortareata pururi neinfranta!

Ce bucurii au fost! Ce imnuri sfinte!

Cand templul nou si-nalt a inghitit

bisericuta cea de mai-nainte!

Batranii doar isi mai aduc aminte...

Iar azi avem o zi de sarbatoare,

azi ctitorii cu parul de namet

dau marturie pentru tineret,

pentru pionii vremii viitoare!

sa stie toti ca templu-acesta mare,

pornit cu bani putini, dar zel bogat,

prin Harul ce l-a binecuvantat,

s-a-ntins maret ca un stejar in soare,

sub care dup-al cerurilor rost

gasira frati romani un adapost,

un loc inalt de sfanta adunare.

Si iata ca noi, tineri si batrani,

stransi la un loc prin voia cea de sus,

ne infratim sub crucea Lui ISUS.

Acum din apa-aceleiasi fantani

sorbim si frati maghiari si frati romani.

ISUS, venind sa biruie furtuna,

venind sa-Si stranga turma Lui de oi,

nu ne-a unit pentru un an sau doi,

ci ne-a-nfratit in EL pe totdeauna.

Nu mai suntem straini langa straini,

nu mai suntem opriti de bariere.

Ci suntem frati pe veci, da, frati crestini!

Fiind pe-aceeasi Cale peregrini,

spre-acelasi plai, spre-aceeasi mangaiere,

spre-acelasi POM al VIETII ce nu piere,

spre acelasi DOMN, spre-aceeasi bucurie!

Noi suntem frati, da, frati pe vesnicie!

Caci sus in cer, sub vesnicul altar,

nu este-un RAI roman si-un Rai-maghiar,

nu este un RAI de fiecare neam!

Acolo sus in gloriosul RAI,

e-un singur dor, e-un singur vis, un singur grai,

un singur sfant de mangaietor balsam.

Aici suntem popor langa popor,

dar sus vom fi o turma si-un PASTOR!

Si totusi noi, acesti romani chemati

de adevarul Evangheliei sfinte,

ne vom aduce-acolo sus aminte

c-am fost candva primiti de frati, ca frati.

Iar voi, crestini maghiari, acolo sus,

veti fi voiosi in slavile marete

ca ati primit nu niste oi razlete,

ci, dupa cum cuvantul LUI ne-a spus,

voi L-ati adapostit chia pe ISUS!



O, Tata sfant, o, Pronie divina,

prin servii Tai ne-ai spus dumnezeieste

ca cine-n lumea asta nu iubeste

pe fratii sai cu-o dragoste deplina,

acela nu traieste in lumina.

De-aceea Te rugam cu dor, Parinte,

noi, fiii Tai, poporul Tau crestin,

Mireasa cea in strai curat de in,

sa fim, de dragul Tau, de azi-nainte,

uniti ca frati, c-un duh tot mai fierbinte,

imbratisati tot mai cu drag1 Amin.



AMIN