Poezie Prietene ce stai nepăsător....

Prietene ce stai nepăsător

Şi viaţa ţi-o petreci în desfătare,

Nu te-ai gândit că va veni o vreme

Când vei plăti pentru a ta umblare?



Acum te lăfăi în plăceri şi bani

Iar viaţa şi se pare sărbătoare,

Dar va veni un timp de judecată

Când ţi se pune marea întrebare!



Vei sta în faţa Tronului Divin...

Cuprins de remuşcări, vei suspina

Când Mielul Slavei va privi spre tine:

"Ce ai făcut, te-ntreb, cu viaţa ta?



Aşa de mult am stat şi-am aşteptat

La inima-ţi închisă... şi te-am chemat să vii,

Să te întorci la Mine, să te cuprind la piept,

Să mergem împreună, cântând, spre veşnicii!



Şi ţi-am vorbit adesea... ţi-am arătat Iubirea

Prin tot ce ţi-a fost drag şi ai iubit curat,

În picurii de rouă, într-un apus de soare

Eram şi eu acolo... în tot ce am creat!



Dar ai rămas tot rece şi n-ai privit spre cer

Să înţelegi chemarea... să mă cunoşti pe Mine...

Acuma plângi amar privind în urma ta

La viaţa risipită, ajunsă în ruine!



E prea târziu să plângi! Târziu e pentru tot!

Să mai îndrepţi ceva nu este cu putinţă!

Îţi vei primi răsplata aşa cum ţi-a fost fapta:

"O-ntreagă veşnicie de lacrimi şi căinţă!"



O, prietene... ce cruntă va fi ziua

Când vei primi sentinţa la marea judecată!

Dar încă mai e timp cât ai suflare-n tine

Să poţi lăsa păcatul să vii pe calea dreaptă!



Vulcan-26-09-2012

Mary