Poezie Adâncul dragostei sublime

Adâncul dragostei sublime



Adâncul dragostei sublime

Este-un izvor viu, de nesecat,

Din care se bea ne-ncetat

Şi nu va scade-a lui mărime,

Căci în imensa-i adâncime

Va fi-un mister de cercetat

Pentru pâmântul nou creat.



Adâncul dragostei sublime

Este-un secret, de ne-ntâlnit

Ascuns în Cel Nemărginit,

Şi mintea prin a ei miicime

Pân-la puterea de-o zecime,

Stagnează-n scopu-i urmărit

Cu propagarea-n nesfârşit.



Şi nimeni, ce-ar dori să ştie

Ce calcule I-au stat la bază,

Cum prin cuvântul Ei crează,

Cum s-a născut din veşnicie

N-o va-nţelege-n măiestrie

Cum pentru bine Ea lucrează,

Şi-n raze de-aur, luminează.



Flavius Laurian Duverna

27 septembrie 2012