Poezie În faţa Dragostei

În faţa Dragostei



În faţa Dragostei şi-a slavei Tale

Mă-nclin Doamne cu reverenţă,

Căci Tu mi-ai pregătit o cale

Să merg pe ea-n cânt de-osanale,

Că-n jertfa-Ţi, îmi oferi clemenţă!



Mă-nchin plecat, şi-n umilinţă

Fierbinte ruga-mi-nalţ spre Tine,

De unde aştept cu prisosinţă

Un semn la-a Ta făgăduinţă,

Răspunsul că Te-nduri de mine!



Să nu mă laşi în vremuri grele

De încercări aspre, în furtuni,

Atunci, s-auzi şi strigătele mele

La ceruri când se-ndreaptă ele,

Ca nedreptatea, să-mi răzbuni!



Pe nimeni astfel, pentru sprijin

Eu nu îl chem pe calea-mi vieţii,

Ci doar Tu singur, în glas blajin

Să-mi dai noi forţe-n bezna ceţii

Spre-n zori de ziuă, ai dimineţii!



Ascuns sub pavăza cea Sfântă

Pe cap luând coiful mântuirii,

Să-mi dai puteri în lupta cruntă

Cu firea veche, de-a fi-nfrântă,

Prin jertfa-Ţi mare, a răstignirii!



Ma-nclin Doamne cu reverenţă

În faţa Dragostei şi-a slavei Tale,

Că-n jertfa-Ţi, îmi oferi clemenţă,

Spre cer, mi-ai pregătit o cale

Şi merg pe ea-n cânt de-osanale!



Flavius Laurian Duverna

09 august 2011