Poezie Tufele

Tufele



Tufele în toamnă sânt mai roditoare

Ele-s încărcate cu ce trebuie cules

Unele-s crescute pe dealuri pe ogoare

Altele-s crescute-n locul cel ales



În ele se coc roada binecuvântată

Fie de fasole roşii sau ardei

Natura pare de Dumnezeu ajutată

Ca să aibă şi cel de la bloc şi cel de la bordei.



Când El îşi întinde mâna cu putere

Satură după dorinţă tot ce are viaţă

El ne creşte a noastră avere

Şi-n Cuvântul Său El ne învaţă.



În oameni e mulţumire şi apreciere

Şi-n timpul de iarnă noi vom face faţă

Căci Dumnezeu e mângâiere

Şi-n Cuvântul Lui este povaţă



El dă mai mult decât putem culege

Şi cea ce rămâne ne spune că-i belşug

Avem din plin de unde alege

Că-i anul binecuvântat de la spic şi pân la rug.



Belşugul lasă-n urmă atâta mulţumire

Şi oameni-s mai buni şi mai înţelegători

E mult de lucru dar şi dăruire

Căci Dumnezeu ne vrea mereu folositori.