Poezie Mama... (2)

Mama, ce cuvânt măreţ,

Mama-n ochii mei ai preţ!

Tu eşti primul meu cuvânt,

L-am avut mereu in gand...



Căci tu ai fost prima care

M-ai iubit fară-ncetare,

Ai dat totul să fiu bine

Şi nu ţi-a păsat de tine!



Mama dragă, eşti o floare!

Dar se pare că te doare

Şi parcă te ofileşti

Când nu sunt cum îţi doreşti!



Îţi mai cad şi din petale

Când nu sunt cum vrei pe cale

Căci eşti tristă pentru mine,

Îţi doreşti să fiu mai bine…



Dar voi fi, căci m-a durut!

Faţa-n lacrimi ţi-am vazut,

Am văzut durerea ta,

Recunosc, e vina mea!



Vreau să fim ca la`nceput:

Tu mămică, eu un prunc!

Să ascult mereu de tine

Să zâmbeşti, să n-ai suspine…



Mulţumesc! Eşti lânga mine,

Eşti la rău, dar şi la bine!

Domnul Sfânt să te păzească,

Să-ţi dea pacea Lui cerească…



El să te restaureze,

Faţa ta să lumineze

Şi să-ţi dea din nou petale

Să-nfloreşti ca şi o floare!



Aş vrea să fii mulţumită,

Vreau să ştii că eşti iubită!

Te iubesc mămica mea,

La mulţi ani de ziua ta!!!