Poezie Te strig iubitul Meu Părinte,

Te strig iubitul Meu Părinte,



Iubirea Ta cea sfântă,mă face veşnic să Te strig,

În ceasuri de durere,căci Tu îmi eşti Salvare,

Tu, mângâiere de n-Ai da ,eu n-aş putea să- nving,

Aş fi la drum căzută , aş fi pierdută , fără de putere.



Dar eu ...Te, strig cu ochii înălţaţi la cer,

Ca să-mi auzi , cu foc şi-a mea chemare,

Dorind din suflet , să rămâi mereu Străjer,

Iar cu puterea Ta, să- mi dăruieşti răbdare.



E, foarte-ncins cuptorul pe care îl parcurg,

Dar prin "Credinţă"..., ştiu că nu sunt singură,

De-aceea privesc spre Cer şi tot mereu Te strig,

În marea-mi neputinţă...,eu Te rog ajută-mă .



Nădejde-Mi- eşti pe drumul bun s-au greu,

Tu mă ajuţi , în toate ceasurile grele,

Şi-mi d-ai putere sfântă Domnul Meu,

Să trec călcând, pe de toate încercările.



Mă bucur că Te am Isus, la cârma vieţii mele,

Căci Tu şi eu pe Tine, Doamne , Te-am ales,

Că n-am rămas pierdută, pe drumurile rele,

Când m-ai strigat şi eu la Tine, m-am întors.



Te strig pe drumul greu, al încercării,

Cu glasul stins... în inimă plângând,

Să torni ,puteri din râu-Ţi vindecării,

În mădularul care-i atâta de plăpând.



Copii Tăi ,se roagă în toiul zilei şi al nopţii,

Ascultă-i...,ia aminte şi la ei, o Domnul Meu,

Tu izbăveşte-mă, de boala grea şi mâna morţii,

Şi vindecă Te rog, Isuse ..., azi şi trupul meu !



Amin, Amin !