Poezie Ce mangaiere...

Ce mangaiere...



ce mangaiere si ce onoare,

ce mangaiere, ce har nespus,

sa fii in tara nemuritoare,

sa vezi cararea cu crini in floare

pe unde-odata trecea ISUS...

ce duiosie, ce dulce slava,

ce frematare, ce clipe de har,

sa stii ca-n orice fitut de iarba

e poate taina cea mai grozava,

e-un strop de sange de pe Calvar...

ce maretie, ce plinatate,

din rasarit pana-n zari de apus!

ce stalpi de slava, ce culmi ciudate,

ce scari de templu si de cetate

pe unde-odata plangea ISUS...

ce fericire s-asculti balada,

cantecul marilor in asfintit,

cand spune iarasi Tiberiada

cum valuri grele, cerandu-si prada,

la glasul tainic au amutit;

ce-nfiorare sa urci pe scara,

in priveghere alaturi de frati,

s-asculti halel-ul din sfanta seara,

cand noaptea blanda ne spune iara:

- ACESTA-I TRUPUL...

luati, mancati...

ce val de haruri, ca valul marii,

plin de Duh Sfant sa privesti Golgota,

s-asculti cum urca din nou calaii,

sa simti in suflet suspinul zarii

si-un scrasnet aspru de cruce grea...

ce-nviorare, ce dragi icoane,

ce bucurie in EMMANUEL,

sa vezi popare-n lungi coloane

cum vin pe aripi de peste-oceane

sa vada slava lui Israel!

o, cum va plange strangandu-si rodul

casa lui David curand cu-ai sai;

va plange Natan, chemand norodul,

va plange Levi purtand efodul,

si plin de lacrimi va sta Simei...

ce rau de slava, ce revarsare,

cum Zaharia prin Duhul ne-a spus,

cand peste culmea de la-naltare,

cu mii de ingeri si sfinti din zare,

se va intoarce aici ISUS!

ce fericire cand vestitorii

vor cobora peste Ierusalim

cand de pe norul de har si glorii

maret striga-vor nemuritorii:

IESUA MALEK ha IEHUDIM!



AMIN