Poezie Nu vă îngrijoraţi!

Nu vă îngrijoraţi dar,zicând:”Ce vom mânca?”Sau:”Ce vom bea?”Sau:”Cu ce ne vom îmbrăca?”...Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.(Matei 6:31-32)



Când inima ţi-e cer senin şi zbor

Şi pacea te cuprinde ca o mare,

Vezi orizontul tresărind uşor,

Apoi un nor venind şi înc-un nor

Şi-ncep să picure îngrijorare.



N-a mai rămas nici urmă de senin

Iar cerul inimii e ca de smoală

Şi plouă ne-ncetat,plouă hain

În sufletul de-amărăciune plin,

Cuprins de umezeală ca de-o boală.



S-a tulburat şi pacea care-a fost

Şi fulgeră cu semne de-ntrebare:

Ce-o să mănânc?Cum să-mi găsesc un rost?

Ce-o să îmbrac?De unde adăpost?

Şi tună lung,cu un ecou ce doare.



Dar soarele din nou va străluci

După furtuni,înveselind pământul;

Aşa a fost mereu şi-aşa va fi,

Deci şi tu poţi furtuna birui

Dacă priveşti încrezător Cuvântul.



Să nu vă-ngrijoraţi-aşa e scris,

Că Cel ce păsărilor dă mâncare

Şi-mbracă florile în strai de vis,

Este cu noi,aşa cum ne-a promis,

Şi ştie ce dorim şi ce ne doare.



Să căutăm Împărăţia Sa

Şi să tânjim după neprihănire,

Iar ce vom îmbrăca,ce vom mânca,

Nu noi ci Domnul le va rezolva

Prin binecuvântata Lui voire.



Crezând aşa,noi curcubeie cresc

În inimi,cu invazia luminii

Din care mulţumiri se împletesc

Că înaintea Tatălui ceresc

Suntem mai preţioşi decât ...toţi crinii.



Amin

Vulcan,6 aug.2011