Poezie Jocul de-a pocăinţa

JOCUL DE-A POCĂINŢA...



E-un joc nebun, un joc de-a pocăinţa

Se practică la sate, cătune şi oraş

Căci s-au emancipat şi gândul şi voinţa

Când n-au mai vrut să vadă lumina din lămpaş.



E-un joc periculos cu consecinţe grave

Produce amăgire şi gânduri fără har

Momelile-s aduse, cu tact, pe nişte tave

Şi-s puse pe amvonul din sfântul sanctuar.



Desigur, spectatorii aplaudă lucrarea

Voind să întreţină ce-a început timid

Se joacă de-a iubirea sfidând descătuşarea

Şi tare îndrăgesc să stea un ceas în vid.



Când joaca se-nteţeşte spre punctul culminant

Să vezi atunci orgolii şi încălcări de lege!

Şi-acest teatru sumbru e foarte captivant

Pentru acei ce vreau spectacolul ca rege.



Se spune „DA” odată şi chiar de zece ori

Dar nu se-nfăptuieşte promisiunea dată

Şi vin din alte zone spre grup înşelători

Ce-aduc doar putregai şi-o stare încordată.



Arbitrul angajat, desigur, cere banii

În munca ce-o prestează depune mult efort

El nu vrea să creeze nici pace nici betanii

Crezând din inimă că Dumnezeu e mort.



Dar de-ar pătrunde tare în Cartea Veşniciei

Acei ce fac din slujbă un joc periculos

N-ar mai păta voit puterea vredniciei

Ci ar găsi soluţii în gândul lui Hristos.



Ieşiţi din starea neagră voi toţi ce vă jucaţi

De-a harul, de-a credinţa şi de-a răscumpărarea

Legaţi-vă de Fiul, cu El în veci să staţi

Doar El vă luminează şi gândul şi cărarea.



gc/18 Iulie, 2011