Poezie A bătut la uşa ta

A bătut la uşa ta

cineva...

şi n-a răspuns nimenea.

În tăcerea negrei nopţi

stă un om şi plânge...

Faţa Lui e numai răni,

pieptul numai sânge.

- Cine eşti, străin pribeag?

Cine eşti?

De-a cui jale pribegeşti?

Pentru cine Te-au brăzdat

bice fără număr?

Ce povară Ţi-a lăsat

rana de pe umăr?

- Eu sunt robul ce slujesc

tuturor...

Un om al durerilor...

Nimeni plată nu Mi-a dat...

Numai spini şi ură.

Numai roşii trandafiri

pieptul Mi-l umplură.

Eu sunt Pâinea ce s-a frânt

lumii-ntregi.

Şi sunt vinul noii legi!

N-am venit să-ţi plâng în drum

răni usturătoare...

Plâng pe cei ce pierd acum

ultima chemare.

A bătut la uşa ta

cineva...

Şi n-a deschis nimenea.

Poate niciodată

mâna Lui la uşa ta

n-are să mai bată!