Poezie La ceas târziu

04.08.11



La ceas târziu,



E ceas târziu,e miez de noapte ,

În întunericul de-afară,

Aud mereu cuvinte spuse-n şoapte,

Şi-aud suspine care mă-nfioară.



E Domnul Meu Cel Sfânt ISUS,

Cu vorbe dulci ,blânde şoptite,

La căpătâiul meu iubire mi-a adus,

Cuvinte dragi,cuvinte sfinte.



El ştie apăsarea mea de-acum,

Cunoaşte chiar şi drumul înspinat,

Mi-aduce vindecări pe drum,

Şi mii de mângâieri,de sunt eu apăsat.



În şoaptă, El mă-ncurajează,

Cu El să merg înainte orice-ar fi,

Din ceruri pentru mine El ,veghează,

În El , să mă încred,şi-n veşnicii.



Cu Tine, ştiu primesc putere,

Ca să înving ,a mele grele încercări,

Să simt şi- n greaua mea durere ,

Căci Mâna Ta aduce numai vindecări.



În şoaptă şi-n suspin Te chem,

Puteri să-mi d-Ai, cu voia Ta,

Tu să mă scapi, când eu mă tem,

Să mă ridici acolo sus ,pe Stânca Ta.



Mă-ncred în Tine Domnul Meu,

În iubirea şi-n Slava Ta Cea Sfântă,

Că Ai putere Tu, Fiu de Dumnezeu,

Să spulberi suferinţa mea cea cruntă.



Vindecare eu prin Tine-aştept,

Tămăduire-n ale mele mădulare,

Căci Tu eşti Medicul Suprem ,cel drept,

Să vindeci ..., rana prin a Ta putere.



Eu mulţumire Îţi aduc Părinte,

Căci m-ai ales şi mă iubeşti,

Şi mă închin la Tronul Tău fierbinte,

Câte zile mai trăiesc, aici ...Preasfinte.





Această poezie mi-a dăruit-o Domnul prin Duhul Sfânt , pentru îmbărbătare şi mângâiere cu aprox 2 ore înainte de-a începe prima Chemotherapie.

Slăvit să fie Domnul nostru Atotputernic ,care ne iubeşte atât de mult şi ne dă puteri să ne ridicăm oasele slabe şi de pe patul de suferinţă !



Amin,Amin !