Poezie Un cantec nou (1)

Un cantec nou

varianta





Un cantec nou, o-nfiorarare noua,

prietene, rasuna-n calea ta.

Vom mai canta un cantec, poate doua,

si-odata toate-n Cer le vom lua.

Un cantec nou, o pasare pribeaga,

un porumbel venit din paradis...

Noi l-am primit ca pentru-o lume-ntreaga

dar nu stim pentru cine-a fost trimis.

Un cantec nou, un fir de ape-n spume,

aduce de departe un suspin.

E-un Dor inalt ce plange pentru lume.

Si lacrimile Lui prin cantec vin.

E-un Suflet frant ce-a fost cu noi odata,

privind cu mila viata noastra rea.

Si acum, din cer, El vede lumea toata

cum trece-n hohot peste jertfa Sa.

Cum trece-n joc, in veselii de baluri,

cum striga in valtori de carnaval.

Pe cand Isus, priveste marea-n valuri

si lacrimi cad pe fiecare val.

Ma uit la El, si-n pleoape lacrimi sfarm,

cum se uita talharul pe Calvar.

caci numai noi, talharii-L mangaiaram.

Si poate tu esti ultimul talhar...

dar, ca un vis, si cantecul se curma.

Si va incepe adevaratul vis!

O, poate acesta-i cantecul din urma.

Si, poate pentru tine a fost trimis...



AMIN