Poezie Omul (4)

Omul, bulgar si fior.

Omul, usa si zavor.

Omul, piatra si izvor.

Totu-i mare.Totu-i mic.

Izvoraste nesfarsitul prin nimic.

Soarele in cai lactee

e-o scanteie.

Iar un fir de praf sub ghete

e un cosmos cu planete.

Totu-i mic si totu-i mare.

omul e masuratoare,

Sus in cer, o stea:minune.

Pulberea si ea minune,

dar mai tainica minune decat Legea din genune,

decat astrul si atomul,

iata OMUL!

Stelele, oricum ar fi,

stelele nu pot iubi.

Iar atomul are legi,

n-are-un dor sa i-l culegi.

Singur omul pe pamant

se intreaba: cine sunt?

OMUL, flacara si sange,

rad atomii, cerul plange.

Apoi drumul si-l desfac:

OMUL-cer si omul-drac.