Poezie Mulți au obosit pe calea de credință.

Mulți au obosit pe calea de credință,

S-au întors-napoi,ei nu vor pocăință.

Căldicei ei sunt mereu în adunare,

Fumegă,se sting,și stau în nepăsare.



Obosiți ei sunt,și șovăiesc mereu,

Au uitat de Domnul,legământul Său.

Merg-napoi ca racul,nu mai au iubire,

Inima-i ca piatra,nu mai au simțire.



La întâlniri nu vin,că sunt plictisiți,

E prea lung programul,ei sunt obosiți.

Rugăciunile par lungi plictisitoare,

Cântarea nu-i bună,nu e ziditoare.



Nimic nu le place,totu-i demodat,

S-au întors în lume,de unde-au plecat.

Au ajuns mai rău decum au venit,

Au uitat pe Domnul,ei nu l-au iubit.



Totul prevestește,timpu-i pe sfârșit,

Vine Domnu-n grabă,tu ești pregătit?

Fi tot timpul treaz,și stai în veghere,

Fi plin de iubire,așteaptă-n tăcere.

Amin