Poezie MILA (2)

Noi vrem ca să udăm pământ cu apă

Şi de e “spus “ … aşa se va-mplinii…

Dar de-n izvor e apă şi amară ,

E neveghere în lucrarea de aici .





Poţi supăra pe ori şi cine ,

Căci toţi greşim în “fel şi chip “

Dar cine pune peste rană… bine ?

Şi cine te-ngrijeşte de jigniri ?





E marele Samaritean cu milă…

În jerfa Sa e milă tot mereu .

Prin mila Lui… eu plâng de mine .

În darul Lui eu merg din eu .







Şi chiar de este alb şi bine…

Şi Duhul curge din înalt spre greu ,

Veghează şi spre inima cu rău şi necredinţă

Ce poate despărţi acum de Dumnezeu .