Poezie Puiul...

PUIUL

VORBITORUL

Trist şi singur în găoace,puiul galben-auriu,a simţit într-un târziu că-i stingher că n-are pace,a simţit că lumea lui,tot mai strâmtă,nu ştiu cum,se face... Ce-o fi asta? se gândi...

Puiul -Cum de m-a ajuns năpasta,să trăiesc într-o mărgică

Într-o casă,tot mai strâmba,tot mai mică?...

Să nu pot să-mi aflu loc,nici pe faţă,nici pe spate.

Şi să-mi crească după toate uite ce nătâng de cioc,

Ce vrei tu ...vorbesc cu ciudă, Eu cu ciocul,ca un prost...

Insă ciocul,ce s-audă?Cade-n stânga,bate-n dreapta,

Şi-mi atârnă ca o bârnă...fără rost ...

Mi-au ieşit şi doi ochi mici,ce să fac cu ei aici...?

Mi-au crescut şi aripi grele ce să fac aici cu ele...?

Iar sub pântec,la picioare,se făcură nişte ghiare...

lungi...cu vârfu-ncovoiat...simt că toate-n pântec mi-au intrat

Doamne pentru ce mi-ai dat,daruri dacă-mi sunt povoară...?

VORBITORUL

- Şi lăsat pe partea stângă,a-nceput să plângă

Puiul pentru-ntâia oară...

Dar deodată în găoc,bate cineva...cioc...cioc...

Inima de pui se zbate,se-nfioară.

Cine..oare cine bate?..Cu un temur,ca de-o vrajă,a bătut şi puiu-n coajă

Uite! sub ciocănituri solide,se deschide o fereastră...

PUIUL - Doamne...ce privelişte măiastră...

VORBITORUL

Apoi uite-acum cât loc,unde poate să alerge,să se joace,să se culce Iar un glas atât se dulce,glas de mamă,andantino,iată îi vorbeşte Vino...

Şi sări degrabă puiul,din bârlogul vieţii vechi

PUIUL -O,acum cât e de bine să ai ochii,să ai urechi,

Ce frumoasă e lumina,

VORBITORUL -Parcă ar vrea în piept s-o soarbă

PUIUL -Asta ce-i...?

Un fir de iarbă...Iar acolo?...e grădina..

VORBITORUL -Şi-nălţând privirea-n soare,puiul suflet de pripas

A bătut din aripioare,şi-a făcut întâiul pas...

Iar apoi dup-o clipită,a zărit lâng-un arbust

O grăunţă rumenită.....

PUIUL -Mmm......Da bună e la gust....Iar colea,o gâză mică

Pe un fir de busuioc,...Doamne ciocuşorul totuşi nu e..nu e rău de loc....

VORBITORUL

Dar aici în noua ţară,ce s-ar fi făcut el oare,fără aripi,fără gheare,

Fără vechea lui povoară,din căsuţa cea sihastră ?...Bietul pui...

Fraţilor,povestea lui,nu-i decât povestea noastră...

Cinste,curăţie,milă,jertfă,inimă umilă,lacrimi grele,bunătate,

Şi suspine după stele,bine dar acestea toate...ce să faci aici cu ele

Să fi mut ca oaia-n strungă,cu răbdare îndelungă,

Să nu fugi după avere,după nume,să iubeşti pe cel ce-i gata

De-ar putea să te zugrume, bine dar acestea toate....

Ce să faci cu ele-n lume...Când sub soare are preţ

Numai zâmbetul isteţ,numai vorba îndrăzneaţă,

Numai paşi rari şi grei,numai mâna cu mănuşă,

Care trage la cenuşă,de la toţi pe turta ei

Da când viaţa e-o berbuncă,unde toţi străbat răscrucea

Şi în calea ta aruncă,spini şi cioburi fără număr,

Tu să-ţi iei în taină crucea şi s-o duci umil pe umăr...

Suspinând discret cuminte,sub scuipatul de ocară

O părinte,Creatorule-ndurat,oare pentru ce ne-ai dat

Daruri care sunt povoară?

Pentru ce? Nu ştii? Aşteaptă...Vine-o clipă,un soroc,când la marginile lumii

Cineva din cer va bate..cioc ...cioc..cioc..Şi-n acest străvechi găoc

Se va face o fereastră,către lumea cea măiastră

Şi atunci,frate cât va fi de bine să ai pieptul cu suspine

Să ai umerii cu cruce,să ai tâmplele cu spini,

Să ai faţa toată plină,de a'lacrimilor salbe,căci acestea toate,toate,

Se vor face ...aripi albe,şi tunică de lumină,şi cunună de rubini

Şi toiag de-mpărăţie,care ştie lumi să-nfrunte ,după cum Ioan ne-a spus

Când ne va sclipi pe frunte,numele etern ISUS