Poezie Ai plâns Isuse

Ai plâns Isuse-atunci când Lazăr,

Prietenul iubit,a murit,

Şi,poate,n-a crezut destul

Pentru-a putea fi mântuit.



Ai plâns Isuse când cetatea

Vedea-i cum se va prăbuşi,

Ai plâns că nu au vrut s-accepte

Oferta Ta de a-i mântui.



Mai plângi şi-acum Isuse drag,

În cer,la dreapta Tatălui,

Când vezi atâta omenire

Sub robia păcatului.



De câte ori am plâns eu oare,

Sau tu,de câte ori ai plâns

Că un vecin,sau poate-un prieten

Alături de tine s-a stins



Şi vezi că nu mai are şansă,

Plecând din lumea pământească,

La Dumnezeu, când va ajunge,

Să poată să se pocăiască.



De câte ori noi toţi vreodată

Ne-am adunat şi am strigat

La Dumnezeu,să mântuiască

Oraşu-n care ne-a aşezat.



De câte ori stau nopţi de veghe

Şi mijlocesc în lung suspin,

Ca să nu fie nimicită

Ţara şi poporul român.



O,Doamne aprinde-a noastre inimi

Cu focul dragostei divine,

Să ardă-n noi dorinţa sfântă

De-a-ntoarce suflete la Tine.

Amin.