Poezie Fericire (I)

Fericire (I)





O, drag cuvant cu chip fierbinte,

atat de des si cald rostit,

ce rar, intr-adevar, pe lume,

esti tu gustat si-mpartasit!

Ce urias tribut de lacrimi

si jertfe trebuie sa dea

sarmana inima-omeneasca

flamanda dupa fata ta!...



O, fericire-adanc ravnita

de-atatia oameni pe pamant,

ce multi asteapta cu ulciorul

vietii la izvoru-ti sfant!

Dar, vai, izvorul tau i-un picur

asa de-ncet si-atat de rar...

ca multi asteapta viata-ntreaga

un strop din tine, in zadar...



O, cati se-nghesuie spre tine,

calcand pe altii si lovind,

nadajduind sa te ajunga

furand, vanzand si-ademenind!

Dar pretul scump al mantuirii

si-al pacii constiintei lor

nu-ti poate cumpani comoara...

si vesnic fara tine mor...



Scump dar ceresc, O, fericire,

tu esti a celor blanzi si buni

ce de la Dumnezeu te-asteapta...

ca dar smeritei rugaciuni...

Dar si mai mult esti tu a celor

ce-au renuntat la tine-aici...

ca sa te poata da la altii

ce sunt mai parasiti si mici...

AMIN