Poezie Ca un copil ce-Ţi sunt

Ca un copil ce-Ţi sunt, Părinte,

Vin astăzi înaintea Ta,

În rugă eu Te rog fierbinte,

La oful meu să iei aminte,

Adu-mi Tu, Doamne, liniştea!



De ceva vreme Doamne, Tată,

Mă împresoară oameni răi

Şi lupt să stau pe calea dreaptă,

Spre cer să urc treaptă cu treptă,

Ai milă de copiii Tăi!



Eu nu vreau Tată, dezbinare...

Îmi este milă de acei,

Ce nu-şi găsesc rostul sub soare,

Sunt degradaţi atât de tare,

Încât se cred ei dumnezei.



Nu e destul c-au luat desfrâul

Ca mod de viaţă. Asta vor!

Pe unde trec, la fel ca râul,

Distrug şi ţarina şi grâul,

Întoarce-i Doamnne-n matca lor!



O, Doamne, stau în amurgire,

Îngenunchiat şi-nlăcrimat,

Spre cer înalţ a mea privire,

Revarsă har şi o trezire,

Peste acei ce Te-au uitat!



Ajută-mă pe cale Tată,

Să-naintez chiar de e greu,

Eu nu vreau să Te uit vreodată,

Păstrează-mi umblarea curată,

A Ta e slava, Domnul meu!



Îţi mulţumesc iubite Tată,

Că îndrăzneală-mi dai să-Ţi cer

Şi că-mi asculţi ruga curată...

Te preamăresc şi viaţa-mi toată,

În reverenţă, Ţi-o ofer!



26/09/12, Barcelona