Poezie Românii din comunitate

ROMÂNII DIN COMUNITATE...



Românii din comunitate

Slujesc cu suflete predate

Ei să se-nchine se adună,

Au bucurii multe-mpreună.



Din ei iubire se revarsă

Şi sunt străini de orice farsă

De-abia aşteaptă să se vadă

De altruism ei dau dovadă.



Pe chipul lor citeşti nobleţe

Lăuntru-i plin de frumuseţe

Cunosc poteca ce conduce

La suferinţa de la cruce.



Se întâlnesc să ’nalţe slavă

Convinşi că-n veşnica Dumbravă

Vor sta la masă cu Mesia

Când culme va fi veselia.



Şi este har în Adunare

Cu rugă, predici şi cântare

Acolo e prezent ISUS

Care se bucură nespus...



Se bucură văzând poporul

Cum laudă pe Creatorul

Şi parcă-i un crâmpei din Rai,

Din veşnic înverzitul Plai.



Vin şi vecini la întrunire

Şi când aud de răstignire

Unii decişi sunt să primească

Credinţa cea dumnezeiască.



Românii din comunitate

Trăiesc prin har cu demnitate

Iar Duhul sfânt e ghidul lor

Doresc al Cerului decor.



Nimic nu poate să-i oprească

Pe Salvator să Îl slujească

Le merge vestea că-s uniţi

La lucrul sfânt, neosteniţi.



De-apar necazuri mici sau mari

Prin toate ei sunt solitari

Unii pe alţii se ajută

Căci au exact aceeaşi rută.



Şi-n ei asaltul lumii vine,

Şi-n ei lovesc făpturi meschine

Dar neclintiţi sunt pe cărare

Înfruntă greul cu răbdare.



Păstrează-i Tată necurmat

În harul tău nelimitat

Să-Ţi poarte-n lume vestea bună

Să poată dobândi cunună.



gc/25 Iulie, 2011