Poezie Domnul Dumnezeu

(prelucrare dupa W.Taubert)



Domnul DUMNEZEU,

Tatal din vesnicii,

EL, PASTORUL nostru bland,

mustra pe cei dragi zicand:

-Unde oare vi-i credinta?

Cum de-ati si uiatat cainat,

fii pierduti pe-a-lumii cai,

impietriti si rai!



Domnul DUMNEZEU

striga cu glas ceresc:

-Tu, vazduh si tu, pamant,

nu uitati acest cuvant:

Am crescut copii in lume,

dar ei sunt ca valu-n spume.

O, ce grabnic au uitat

cate le-am iertat!



Domnul DUMNEZEU

striga in zori de zi:

-Iata cu ce mestesug,

trage juncul pus in jug!

Iata oaia cum cunoaste,

cine-i omul care-o paste!

Numai cei ce-Mi sunt copii

stau pe cai pustii.



Domnul DUMNEZEU

striga fara-alin:

-Neam de orbi, copii stricati,

pana cand voi tine-n mana

biciul care nu va-nfrana?

Pana cand va port la piept?

Pana cand v-astept?



Domnul DUMNEZEU

striga de pe CALVAR:

-O, priviti, voi, oameni reci,

JERTFA DRAGOSTEI DE VECI!

O, priviti, priviti pe cruce

JERTFA SFANTA, TAINA DULCE!

Pana cand nu veti vedea

Indurarea MEA?