Poezie Dragostea (8)

(prelucrare dupa G. Brattle)



Chiar de-as vorbi in limbi,

in orice fel de grai,

si n-as avea al dragostei har,

as fi ca un chimval

ce suna zgomotos,

sub ciocanele care cad si sar.



Chiar de -as rosti mereu,

descoperiri ceresti,

chiar de-as putea munti grei sa despic,

la ce mi-ar folosi

in viata cea de veci

cand fara dragoste nu sunt nimic?



Chiar dac-as vrea sa-mpart

la cei flamanzi si goi

tot ce-am putut sa strang pe pamant,

chiar dac-ar fi sa mor

pe rugul celor sfinti,

dar fara dragoste nu sunt nimic.



Cine raspunde bland,

nu-ntoarce rau cu rau

chiar unui om vrajmas si barbar?

Si cine iarta tot,

acoperind greselei?

E focul sfant, e dragostea de jar!



Vor inceta curand

si prooroci si limbi,

tot ce-i "in parte" se va sfarsi.

Tot daru-ncepator se va topi candva,

dragostea, insa-n veac nu va pieri!