Poezie Binecuvantare (7)

BINECUVINTARE,



A venit o şoaptă-n taină,

Cea vestit venirea mea,

Isus , Te-a luat de mână,

Şi Ţi-a luat povara grea.

Dar..., pentr-un moment,

Draga mea iubită mamă,

Iar te-a prins un val de teamă,

Teamă... plină de-un fior,

De poţi duce-o grijă iară... !

Dureri ... gânduri... te - nconjor.

Dar ...Tatăl Meu , Cel bun ceresc,

Care-n toate azi , veghează,

Cu bunătate Ţi-a răspuns ;

- „Nu-ţi face griji...,copilul Meu”!

La cârma vieţii tale...,stau doar Eu .

- Da..., clipa noastră de-ntâlnire,

Isus , cu drag ne- a pregătit,

Ca tu , să ai o pace-n suflet,

Şi trupul tău să fie ocrotit.

Dureri şi lacrimi cu Mâna Lui Ţi-a şters.

Aşa deci dulce mamă, pe mai departe,

Tu în El..., Domnul să te -ncrezi.

De orice..., mamă ce am eu nevoie,

El ..., Domnul azi mi- a pregătit,

O casă caldă-n care,

Să cresc eu mare, liniştit.

De toate Domnul Meu, s-a îngrijit.





De-acum...

În casa voastră ,dragi părinţi ,

O nouă „Binecuvântare”, aţi primit,

Şi-un nume drag , mi-a dăruit,

Ce stă în cartea vieţii scris,

De Tatăl Sfânt şi Preaiubit,



„MATHEIA „





Cât despre tine,tatăl meu ,

Mă bucur, tu ştii căci te iubesc,

Şi-aştept prin bunul Dumnezeu,

Puternic,sănătos şi mare ca să cresc,

Eu... vreau în casă de-ajutor să fiu,

La bătrâneţe, nădejdea mereu să-ţi fiu.



Acum ,în plină zi cu soare,

În care Domnu-a scris în cer,

„BINECUVÂNTARE”

Numele El, mi-a strigat,

Ca până când voi creşte mare ,

În „Casa Lui” , să vin ne-ntârziat.



„DA”



Cu-ai mei părinţi,doresc să vin de mână,

Cu paşi mărunţi , s-alerg în casa Ta,

Să simt prezenţa şi-ocrotirea – Ţi sfântă,

Oriunde-n viaţă , eu mă voi afla .

Binecuvântă-mi Te rog Tată şi bunicii,

Şi rudele , ce cu iubire, mă-nconjor,

Ca prin Tine, ei să simtă mângâiere,

Că Tu, ai fost şi eşti iubire ,

Şi pentru toţi un mare,



„ SALVATOR „ !











Amin ,Amin !