Poezie Pictură

Arde-o pară străvezie

În doininde fremătări

Că porni-o minunăţie

Dintr-o zare peste zări.



Versuiesc lebede zborul

Ca şi trâmbiţe de-argint,

Geme-n inimă-mi cocorul

Ce rămâne pe pământ.



Doar că dalbele speranţe

Inima mi-au înflorit

Că-n văzduhul de nuanţe

Mă încant însufleţit.



Frumuseţea mă învinge

Fără strigăt de valori

Şi bătăile de sânge

Îmi pulsează-n piept culori.



Fermecat peste măsură

Nu pot aripi să ridic

Rătăcit sunt prin pictură,

Însă nu mă tem un pic.



În furtuna de penele

Eu respir mereu surprins

Când în ploile de stele,

Când de Soare recuprins.



Îmi percep o încadrare

În poezia din tablou

Ce declamă o chemare

Gingaşă ca un ecou



Că în frunza ce coboară

Şi-n aripile ce zbor

Se reîncepe-o primăvară

C-un pastel înfloritor.