Poezie Roada Credinţei

Fratelui Dochim.



Idei înmugurite

Pe-a gândurilor braţe,

Doresc lumina-n minte

Ce le-a putea da viaţă.



Ca frunza să se-nfoaie,

Să se deschidă floare

În prospeţimi de ploaie

Şi luminări de Soare.



De vor striga deodată

Atât de numeroase

Că te-or uimi, nu alta,

Ideile frumoase.



Aşa-s sincere toate

De-atâta frăgezime,

Că nu ştii, cum se poate

Să caţi una-n mulţime.



Cu florile-n privire

Că-s mai atrăgătoare,

Miroase a iubire,

Împrăştiind culoare.



Dar, iată, vântul bate

Şi-a scuturat petale,

Doar frunzele cuvântul

Şi-l mai frământ agale.



Iar cine e mai iute

Exclamă:-Aici e verde!

Şi sunt atât de multe,

Că nu am cum a pierde.



Vocea li se aude

Departe de livadă,

Şi cine le-a pătrunde,

Şi cine să le vadă.



Tot frunzărind neştire

Cu-a minţii stăruinţă

Din frunze şi citire

Îşi caut ei credinţă.



Apoi îi vezi în toamne

Când au cântat cucoşii

Cum îşi îmbrac coroane

Ori galbene, ori roşii.



Pociţi ca oseminte

Cu vieţile ursuze,

Căutători cu minte,

Alegători de frunze...



...Mai bine nu alege,

Ci Livădaru-aşteaptă

Căci El, se înţelege,

Spre roada ta te-ndreaptă.



O ştie din petale

Că roadă o să ţie

Şi-n visurile tale

Ţi-a pune-o ca să fie.



Să creşteţi împreună,

Uniţi în tot şi-n toate,

De-i arşiţă, furtună,

De-i ziuă ori de-i noapte.



S-o aperi de pericol,

Ce-ar vrea să o doboare,

Şi parcă n-ai nimica,

Şi parcă doar te doare.



Râde din frunza verde

Mulţimea mulţumită –

Tu crede... crede... crede,

Căci ţi-a fost dăruită.



Crezi, uneori, că-i zero

Şi-ai vrea să laşi tot baltă,

Dar speră... speră... speră –

Ţi-a fost încredinţată.



Ai vrea şi tu în turmă

Din frunze-a da cântare.

Iubeşte pân-la urmă –

Ea fără tine moare.



În toamnă vorba goală

Cu-ncredinţarea minţii

Petrece ca o boală

Strângându-şi coroniţe.



Se bat, ca nişte babe,

Vorbind pe întrecute,

Cătând ceva să aibe

Din frunzele căzute...



...De cărturari departe,

Ţi-a da-n faptul amiezii

Stăpânu-un loc aparte

La marginea livezii.



Îngenuncheat vei face

O groapă neauzită

Unde-i sădi în pace

Roada ta suferită.



Nimeni nu te vesteşte,

Nu ţi se-nchin în poale,

Dar ştii – Arbor va creşte

În urma vieţii tale.