Poezie Surioara mică

Într-o zi de primăvară,

M-am trezit c-o surioară,

Era mică,mititică,

Semăna c-o păpuşică.



O privesc cu bucurie...

Parcă-ar fi o jucărie,

Trimisă în dar din cer,

Venită fără s-o cer.



Are ochiii mititei,

Glasul plin de clopotei,

Iar obrazul bucălat

Parcă-ar cere sărutat!



Cât aş vrea s-o ţin la piept...

Dar mai bine să aştept...

Poate va veni mămica!

Uite! plânge mititica!



Cu un zâmbet fericit

Mama-n fugă a venit:

Puilor,sunteţi sub soare

Sfântă binecuvântare!



Vulcan-Mary