Poezie O, Fiu al jertfelor supreme...

O, FIU AL JERTFELOR SUPREME...



O, Fiu al al jertfelor supreme

Ce mult te îngrijeşti de noi!

Chiar de-am avea mii de probleme

Simţim efectul sfintei ploi...



Căci ne inunzi cu-a Ta candoare

Cu-al ei parfum îmbietor

Şi-ntrezărim cu ce splendoare

Ne-aştepţi în Plaiul fără nor.



Ecoul vorbelor rostite

Când chip de om ai îmbrăcat

Calmează stările umbrite,

Ne-ndepărtează de păcat.



În stare n-om fi niciodată

Să-Ţi mulţumim de-ajuns c-ai fost

Legat de crucea blestemată

Să ştim c-avem şi noi un rost.



Nu prin puterea noastră stingem

Săgeţi trimise din genuni

Ci-n jurul Tău, cu toţi, ne strângem

S-avem avânt şi viziuni.



Nu eşti mister ci eşti viaţă

Pentru copiii Tăi predaţi

Topeşti şi stările de gheaţă

Şi chinul celor disperaţi.



Himerele din vremi apuse

Ne gârboveau până-n neant

Speranţele erau distruse

Şi nu ştiam ce-i important,



Dar ai intrat în inimi frânte

Şi-ai pus în ele dor de Rai

Şi-au început, apoi, să cânte,

Să dea dumnezeiescul trai.



O, fiu al jertfei salvatoare

Cu fiinţa Ta stăm conectaţi

C-atunci e-ntruna sărbătoare

Şi-ntruna suntem desmierdaţi.



gc/22 Iulie, 2011