Poezie Mainile tale mama...

Iarta-ma mamica mea,

Nu sunt omul ce as vrea!

Si nu sunt cum mi-as dori...

Tare mult as vrea sa stii:



Imi pare rau, imi cer iertare,

Si sunt cuprins de remuscare...

Iti gresesc de-atatea ori

Dar apoi ma trec fiori!



Si nu pot sa mai zambesc

Cand gresesc sau te ranesc.

Nici macar nu pot dormi!

Vreau sa fac din noapte zi.



Nu mai pot sa tin in mine

Orice trista amintire…

Fiecare vorba rea

Strapunge inima mea!



Inainte sa te doara

In mine a facut rana.

Imi dau sema c-am gresit:

Te-am ranit, si te-am mahnit!



Nu meriti din partea mea

Nici macar o vorba rea!

Dar primesti nemultumire,

Nepasare de la mine…



Uneori neascultare,

Alteori, doar vorbe goale…

Doar reprosuri si cuvinte

Dure pentru un parinte…



Nu mai vreau nemultumire

Atat cat esti langa mine!

Tot ce face mana ta,

Vreau sa pot aprecia...



Orice voi gasi pe masa,

Chiar daca va fi sarata!

Chiar de sare n-ar avea,

E facut de mama mea!



De mainile tale mama

Pe care le-am neglijat!

De maineile tale scumpe

Care nu le-am sarutat…



Insa nu le-am dat uitarii,

Si nicicand nu voi uita.

Mainile cele mai scumpe

Le ai tu mamica mea!



Poate-un simplu multumesc

Ti-ar fi fost de-ajuns candva…

Pote-un simplu te iubesc

Mangaia inima ta.



Sarut mana pentru masa

Acum stiu! Nu e prea mult…

Are mare importanta

Si acest simplu cuvant.



Un cuvant de multumire

Nu ceri mult, e chiar putin!

Multumire, ascultare

Vrei de la al tau copil…



Mi-ai lasat drept mostenire

O parte din trupul tau…

Ti-ai dat ani si ani de zile

Sa pot exista si eu…



De mult nu m-ai gandit

Insa-acuma m-am oprit!

Si as vrea sa-ti multumesc

Pentru tot ce-ai fost si esti!



Nu e seara sa adorm…

Cred ca altfel nu am somn

Daca nu spun trei cuvinte

Pentru mama inainte…



Trei cuvinte, doar atat

E de-ajuns, nu cer mai mult!

Eu Il rog pe Dumnezeu

Sa te tina-n bratul Sau…









Amin!