Poezie Lămurirea

Lămurirea



Când voinţa Dumnezeiască-n planul cel de mântuire

A hotărât că este timpul, pentru-al aduce la-mplinire,

S-a născut Domnul Hristos, Maiestatea cea cerească

Omenirea s-o răscumpere, din căderea cea firească,

Astfel din nou să-i dea viaţă, prin jertfa Sa din iubire.



Toate oştirile cele îngereşti, precum şi lumile create

Ce-n Univers alcătuiesc, un complex de culmi înalte

Prin studii şi-n cercetare, s-au lămurit şi-au constatat,

Că Domnul şi-a Lui dreptate-n jertfa crucii-a triumfat,

Când la Calvar în susur dulce păcatele-au fost iertate.



Atunci în strigătul rostit, cu glas puternic:,,S-a sfârşit!”

Sunat-a clopotul de moarte, din pieptul Celui răstignit;

Pentru Satan, şi-a lui lucrare, când apogeul şi-a atins,

A fost momentul crucial, de spaimele morţii surprins

Că planul crunt ce l-a avut prin cruce a fost zădărnicit.



Acum e ultima cercare ca lumea-ntreagă s-o cuprindă

Şi spiritul nemulţumirii, pe tot pământul să-şi extindă,

Să amăgească cât mai mulţi, şi complici să îşi găsească

Pentru lupta pân-la capăt, cu Sfânta Pronie Cerească,

Şi prin semne mari ne-arată, că continuă să se întindă.



Şi-au trebuit şaizeci de veacuri, ca Invincibila Putere

Ce a creat tot Universul, să-Şi lămurească a Sa vrere,

C-orice lucrare a întreprins, la baza ei, a fost Iubirea

Fiinţelor, din lumi create, pentru-a cunoaşte fericirea

Pentru-a trăi o viaţă demnă, fără de lacrimi şi durere.



Să poată astfel, să înţeleagă, că nimănui nu s-a impus,

Sau să-l constrângă şi oblige, de a-L iubi şi-ai fi supus

Lui Dumnezeu, ce ţine totul cu forţa Sa cea creatoare

Ce stăpâneşte din vecii în dragostea-I nespus de mare,

Şi ne-a iubit în Jertfa sfântă, a scumpului său Fiu, Isus!



Flavius Laurian Duverna

24 iulie 2011