Poezie Mi-e dor... (4)

Mi-e dor de-un şipot de izvor

Cu apa lui curată,

Din vatra fericirilor,

La poarta izbăvirilor,

În Ţara minunată...



Mi-e dor de foşnetul duios

Din codrii de aramă,

Să simt că-n şoapta lui Hristos,

E zâmbetul Lui maiestos,

Ce lângă El mă cheamă.



Mi-e dor de-un cântec fluierat

Din frunză, ca la stână,

S-aud sub cerul înstelat

Că sunt ales, că sunt iertat,

Că nu sunt doar ţărână.



Mi-e dor, O, Doamne, să Te simt

Cu mine pe cărare,

Să văd lumina de argint,

A zidurilor de iacint

Sclipind în depărtare.



Mi-e dor s-aud un nou şofar

Că sună până-n zare,

Răpirea noastră din amar

La glorii fără de hotar,

În sfânta adunare.



Mi-e dor de cerul azuriu

Senin de primăvară,

Să-L văd pe Domnul meu cel viu

Măreţ, cum nu pot să-l descriu,

Venind a doua oară.



Mi-e dor, Isuse, da, mi-e dor,

De Faţa Ta frumoasă,

Mi-e dor de norul sclipitor,

Când vei veni biruitor;

Mi-e dor s-ajung acasă...