Poezie Batjocoritorului îi place

Batjocoritorii



Batjocoritorului îi place să mustre pe orcare

Nu contează că-i acasă sau în plină adunare

El ne spune că mustrarea-i de la Dumnezeu venită

Şi nu ştie că ce spune i-o batjocură cumplită.



Fraţii care n-au lumină îl privesc ca pe un prelat

Ce ne judecă ne mustră şi-i de Duhul Sfânt mânat

În vorbirea înfocată îl aprinde îngâmfarea

Şi face în aşa fel să dezbine adunarea.



În vorbirea lui neroadă scoate răul în evidenţă

Dar nu poate să îndrepte căci nu are cunostinţă

Ei atacă lucrătorii defăimându-i cum ei stiu

Îi învinuieşte să îi lase zdruncinaţi şi cu sufletul pustiu.



Tot aşa şi Iov o dată a primit mustrări se ştie

Dar la urmă Dumnezeu a văzut că-i nebunie

Şi prietenii lui care împreună l-au mustrat

Au văzut până la urmă că de fapt s-au înşelat.



Mă rog pentru cei ce mustră făr să aibă cunoştinţă

Să îi ierte Dumnezeu când dărâmă prin credinţă

Cum i-a iertat şi Iov pe ai săi prieteni iubiţi

Şi noi lucrători să iertăm că am fost batjocoriţi.