Poezie Cand sunt dispus, maresc pe Dumnezeu... de nus dispus

Cand sunt dispus ...







Cand sunt dispus, maresc pe Dumnezeu



Ca mine nu e nimeni imprejurul meu



De nu-s dispus, eu ma retrag in mine



Nu fac atunci nici rau, nici bine.











Cand sunt dispus sunt ca privighetoarea



Maresc pe Cel ce-mi dete glasul si suflarea



De nu-s dispus, sunt plin de-nfumurare



Degeaba-mi ceri atunci sa-ti cant cantare.











Cand sunt dispus ajut si la lucrare



Pe-orfani si pe bolnavi ii vizitez le duc si ajutoare



De nu-s dispus la mine n-ai ce cauta



Zarindu-mi doar privirea te simti infrigurat.











Cand sunt dispus, sunt bun cu orisicine



Sunt gata-atunci sa dau si haina de pe mine



De nu-s dispus eu de nimic nu vreau sa stiu



De esti in lipsa, de esti mort ori de esti viu.











Cand sunt dispus, citesc si din Scriptura



Gasind in mine diferite lipsuri inca



De nu-s dispus, nimic nu mai citesc



Si nici de ce-am gresit nu ma caiesc.











Cand sunt dispus, lucrez chiar fara plata



Cu mine-atunci doi vulturi prinzi deodata



De nu-s dispus, nu merg oricat mi-ai da



Ma culc flamand si bine si asa.











Cand sunt dispus, ma duc la datorie



Orice servici crestin il fac cu bucurie



De nu-s dispus, eu de nimic nu ma-ngrijesc



Fii multumit ca atunci te ocolesc.











Eu v-am descris acum intreg portretul meu



Vedeti si voi ce bun crestin sunt eu



Mai mult nu va voi spune, va las sa cugetati



Punindu-va intrebarea cu mine semanati ?











De semanati cu mine, sunteti pe-o panta rea



Lui Dumnezeu nu-i place aceasta stare-a mea



Dar sa-l rugam fierbinte pe-al vietii greu urcus



Sa ne ajute Domnul sa fim mereu DISPUSI. la pocainta







Amin.