Poezie ,,Minunile,, acestui veac

,,Minunile,, acestui veac

Îndepărtează azi credința

De-aceea numai este leac

Și tot mai mare-i suferința



În mintea omului se pun

Gîndul de acord cu fapta

Și rezultatul e nebun

Sfîrșitul este judecata



Doar ceea, ce azi ochiul vede

Este a omului credință

Și sufletul încet se pierde

Nevrînd să știe de căință



Se pleacă azi genunchiul frînt

În fața chipului cioplit

Și inima doar murmurînd

Se-ndreaptă-n focul cel cumplit



Cînd Adevărul se vestește

De sus, de la amvoane

El omul rîde, și bîrfește

Și spune,,nu mi-e foame



Să se hrănească cei flămînzi

Să se închine ei,,

Nu văd, că ei sunt cei plăpînzi

Și ani-s tot mai grei



De multe ori, cînd Domnul bate

La ușa inimilor lor

Ei spun, c-a fost un vis în noapte

Un neplăcut fior



Se-ncredințează tot mai mult

În mîna celui rău

Și fac doar lucruri de temut

Nu-l vor pe Dumnezeu



Și cînd minuni adevărate

Se-ntîmplă cu acei, ce cred

Se spune,,e o falsitate,,

Hrănind cu noapte al lor crez



De-aceea va fi judecată

Și doar atunci ei vor vedea

C-a fost greșită a lor faptă

Nimic nu vor putea schimba



Căci doar acum se poate face

Schimbare, aici pe pămînt

În suflet, ca să între Pace

În inimă El-Duhul Sfînt



Care te poate îndrepta

Din rătăcita ta îmblare

Pe cruce sus la Golgota

Ca să-ți primești iertarea



Căci doar iertat vei ști să ierți

Și să-l iubești pe cel urît

Ce îți vorbea despre profeți

Și despre raiul multdorit



Numai atunci vei putea spune

,,Minunile,, acestui veac

Cu adevărat sunt urîciune

Ce-mpiedică în suflet leac.



Amin!