Poezie Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul

Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul,





Tu m-ai iubit atuncea cand nu era Pamintul,

Nici muntele,nici marea cu ce-i ascuns in ea,

Tu m-ai iubit si-atuncea cand nu sufla nici vantul,

Pe cer nu erau stele,nici luna nu lucea.





Tu m-ai iubit atuncea'nainte de a scoate

Adancul din adancuri si-abisul din abis,

Tu m-ai iubit si-atuncea si mintea mea nu poate

Sa spuna despre lumea ce ma tinea inchis.





Tu m-ai iubit atuncea cand Tu erai Cuvantul

Si-n sfat cu ascunse sfaturi, ce sunt ascunse-n Tine

Dand lumilor viata,se incepu'nceputul

Si-al lumii care este,si-al lumii care vine.





Tu m-ai iubit atuncea cand numai heruvimii

Te preamareau intr-una prin stralucirea lor,

Tu m-ai iubit si-atuncea cand numai serafimii

Cantau si-Ti dadeau slava cu glasurile lor.





Tu m-ai iubit atuncea cand bratele tacerii

Imbratisau puternic tarii si-ntreaga fire,

Cand nimeni nu gustase din roadele durerii,

Tu m-ai iubit si-atuncea, c-ai fost si esti IUBIRE.



Amin.